luni, 30 aprilie 2012

Reteta dulceata de capsuni

Reteta dulceata de capsuni

Ingrediente - Reteta dulceata de capsuni:

- 1 kg capsuni,
- 1 kg zahăr,
- 1/2l apă,
- 30 - 50 ml zeamă de lămîie sau 100g glucoza,
- vanilie,
- rom.

Mod de preparare - Reteta dulceata de capsuni:

Pentru dulceata este nevoie de 1 kg zahăr şi 1 kg fructe cîntărite, după ce au fost curăţate de coadite, precum şi de zeama de la o lămîie (40—50 ml) sau glucoza sirop, cel puţin 100 g, sau în lipsa acestora, sare de lămîie sau chiar o lingură cu oţet, care împiedică zaharisirea, pe parcurs.
Capsunele, ca să nu se moaie la fiert, se pun în prealabil în apă de var. Apa de var se obţine din circa 1/4 kg var stins amestecat cu 2l apă rece. Se lasă să se limpezească cîteva ore, apoi se scurge cu atenţie lichidul clar de deasupra, cca 1 — 1 1/4l. In el se introduc fructele după 30 minute, se pun în strecurătoare, se limpezesc bine la un jet de apă rece. In acest timp se amesteca 500 ml apa si 1 kg zahar, se fierb pana se formeaza un sirop legat:siropul este gata cand daca se ia o lingutita de sirop si se toarna intr-un pahar cu apa rece, in apa se formeaza bobite.
Capsunele se pun in siroul bine legat şi se lasă la foc mic, pînă cînd îşi lasă zeama şi siropul se mai subţiază (2—3 minute); se adaugă zeama de lămîie sau glucoza,vanilia, romul şi se trec la foc mijlociu. Se fierb, pînă cînd se leagă din nou siropul şi capsunele plutesc în el pînă la fundul cratiţei (cînd se ia de pe foc).

Cea mai bună şi sigură probă pentru a se constata, dacă dulceata este fiartă suficient, este următoarea: se ia (din cînd în cînd, la intervale nu prea mari) cratiţa de pe foc, ca să se oprească dulceata din fiert; dacă fructele plutesc pînă la fundul siropului (nu sînt ridicate toate la suprafaţă) şi au un aspect lucios, unsuros (nu zemos), înseamnă că siropul este legat suficient, chiar dacă este subţire, cît timp este cald.  Dacă se fierbe prea mult după acest stadiu, zahărul se va carameliza, va căpăta gust de zahăr ars şi culoare maronie, defecte ce nu se mai pot repara (decît doar dacă se adaugă într-o cantitate mai mare de fructe pentru gem).

Cînd dulceata este gata, se ia cratiţa de pe foc, se aşază pe un grătar şi se mişcă înainte şi înapoi, sau se ia de toarte şi se ridică, făcînd mişcări circulare, ca spuma să se adune într-un singur loc; apoi, aceasta se culege cu lingura. Cratiţa se acoperă cu o farfurie de porţelan sau cu un şervet udat în apă şi bine stors, pentru ca vaporii să se condenseze şi să împiedice formarea cristalelor de zahăr la suprafaţă. După ce s-a răcit, dulceata se pune în borcane care se vor lega cu celofan şi se vor aşeza în cămară.

Secret: Dulceata trebuie supravegheată îndeaproape, căci în timpul fiertului, se ridică multă spumă, mai ales dacă fierbe la foc mare şi siropul va da tot în foc; de aceea, cratiţa trebuie să fie mai mare. Spuma nu se ia deloc în timpul fiertului, căci nu este altceva decît sirop cu bule de aer; acestea vor dispărea, cînd cratiţa se va lua de pe foc.

Reteta dulceata de capsuni , Reteta dulceata de capsuni , Reteta dulceata de capsuni

Reteta dulceata de trandafiri

Reteta dulceata de trandafiri

Ingrediente - Reteta dulceata de trandafiri:

- 500 - 700 g petale de trandafiri pentru dulceata (parfumaţi),
- 1 kg zahăr,
- 50 ml zeamă de lămîie sau o linguriţă rasă sare de lămîie,
- 1/2l apă.

Mod de preparare - Reteta dulceata de trandafiri:

Cînd se culeg petalele de la fiecare trandafir, acestea se prind toate odată în mînă şi li se taie partea albă deodată, înainte de a se risipi. Dacă nu s-a făcut aceasta la cules, petalele se aşază în mănunchi, unele peste altele, cu partea albă în aceeaşi direcţie şi apoi li se taie mai multora, deodată, această parte. Petalele colorate se freacă într-un castron cu 30 g zahăr şi cu zeama sau sarea de lămîie pînă lasă zeamă şi se adună sub mînă, ca o turtă. Zeama şi sarea de lămîie au rolul de a întări petalele fragile, ca acestea să nu se moaie la fiert şi de a înviora culoarea. Zahărul se pune la fiert cu 1/2l apă se amestecă pe foc, pînă cînd se topeşte şi, cînd siropul dă în clocot, se adaugă petalele împreună cu toată zeama lăsată. Petalele frecate s-au întărit, de aceea trebuie să fiarbă mai mult. Dulceata se fierbe, pînă cînd se leagă. Cea mai bună şi sigură probă pentru a se constata, dacă dulceata este fiartă suficient, este următoarea: se ridică lingura din sirop, pe latul ei şi, dacă vor cădea 3 picături de sirop, mai legat, una lîngă alta, în acelaşi timp, nu vertical (una după alta), înseamnă că siropul este suficient legat. Dulceata va avea culoare roşiatică şi petalele vor pluti în tot siropul, pînă la fundul cratiţei; atunci, cratiţa se ia de pe foc.
Cratiţa se acoperă cu o farfurie de porţelan sau cu un şervet udat în apă şi bine stors, pentru ca vaporii să se condenseze şi să împiedice formarea cristalelor de zahăr la suprafaţă. După ce s-a răcit, dulceata se pune în borcane care se vor lega cu celofan şi se vor aşeza în cămară, etichetate.

Secret:  Dacă dulceata se fierbe prea mult, zahărul se caramelizează şi culoarea devine gălbuie.

Reteta dulceata de trandafiri, dulceata de trandafiriReteta dulceata, trandafiri

duminică, 22 aprilie 2012

Reteta aluat frantuzesc facut la rece

Reteta aluat frantuzesc facut la rece

Ingrediente:
- 200 g unt,
- 200 g făină,
- 100 ml apă,
- 10 ml zeamă de lămaie;
- un varf de linguriţă sare;

sau

- 250g margarina
- 300 g făină,
- 150 ml apă,
- 15 ml zeamă de lămaie,
- 1/2 linguriţă sare.

Modul de preparare: 
Intr-un lighenaş, se pun untul moale şi 50 g făină (adică 1/4 din cantitatea de făină) şi se amestecă cu furculiţa plnă cînd se omogenizează. După aceea, compoziţia se pune pe o foaie de nailon şi i se dă forma de pătrat de 1 1/2—2 cm grosime. Se introduce în frigider, unde se ţine pînă cînd se pregăteşte aluatul (circa 20 minute, în care timp se va întări puţin, fără să îngheţe şi, astfel, se va putea lucra mai uşor). In acelaşi lighenaş (fără să se spele), se pun restul de făină, apa, zeama de lămîie şi sarea, amestecînd la început cu cuţitul (cu lama lată), apoi se frămîntă cu mîna, bătîndu-se de lighean 10 minute, pînă cînd aluatul se desprinde de mînă şi de vas şi se formezaă băşici la suprafaţă. Aluatul lucrat în acest mod (în lighenaş) nu necesită făină în timpul frămîntatului, ca atunci cînd se lucrează pe masă.
Se pune, apoi, aluatul pe masă sau pe o foaie de nailon (mai groasă) care să acopere masa, presărată cu făină şi se lasă 10 minute acoperit. După aceea, se întinde în foaie cu 2—3 cm mai mare de jur-împrejur decît suprafaţa pătratului de unt (care a fost în frigider). Se întind apoi marginile pătratului de aluat (numai porţiunea care depăşeşte untul) în patru direcţii, asemenea unui plic desfăcut. Marginile întinse vor fi mai subţiri decît aluatul de la mijloc. Pătratul de unt se aşază în mijlocul aluatului şi fiecare margine a acestuia se aduce peste unt, ca să-1 acopere, suprapunîndu-se astfel 4 foi, care vor avea aceeaşi grosime ca şi aluatul de dedesubt. După aceea, se întinde aluatul astfel aranjat în foaie. Acesta este momentul cel mai important pentru reuşita aluatului. Aluatul şi untul trebuie să se întindă în acelaşi timp, ca să se formeze foiţele, caracteristice acestui aluat. Dacă untul este îngheţat, nu cedează la întins şi aluatul alunecă de pe el, dezgolindu-1; astfel, într-un loc va fi prea mult aluat, iar în altul prea puţin, ceea ee va afecta uniformitatea foiţelor- care se vor forma prin împăturire, necesitînd făină prea multă pentru reparaţii. Ca să se evite astfel de situaţii, untul amestecat cu făina se va ţine la frigider numai 20—30 minute, ca să devină mai consistent (fără să îngheţe),, să se poată întinde uşor. Dacă este prea moale, va ieşi din aluat, cînd se va împături.
Sucitorul se aşază peste aluatul împachetat cu untul, presîndu-1 uşorr cu mişcări ca pentru întins foaia. Dacă se observă că untul alunecă odată cu aluatul, se întinde foaia în grosime de 1/2 cm; dacă untul este prea întărit,, nu se forţează, ci se mai aşteaptă cîteva minute pînă cînd acesta îşi pierde din rigiditate (fără să se încălzească cu mîna). Foaia se întinde în formă de dreptunghi care se împarte, apoi, în trei părţi egale, pe latura cea mai lungă, marcîndu-se părţile cu linii superficiale, trase cu muchia cuţitului. Se aduce o margine peste partea de la mijloc, iar peste aceasta, marginea opusă; astfel, foaia se împătureşte în trei. După ce a stat în frigider 20 minute, aluatul se* întinde, cu aceiaşi precauţii, în foaie dreptunghiulară de 1/2 cm grosime. Se împătureşte în patru, adică se aduc ambele margini pînă lâ mijloc şi se mai îndoaie o dată, ca şi cum s-ar închide o carte. Se ţine la frigider 20 minute, apoi se împătureşte în trei, ca la început. Nu se împătureşte mai mult, deoarece foiţele s-ar subţia prea mult şi aluatul nu ar mai creşte. Se lasă la frigider 20 minute, apoi se întinde în foaie, după prescripţiile din reţetă.
Este de preferat să se facă întotdeauna o cantitate dublă de aluat pentru mai multe preparate, manopera fiind aceeaşi.
Dacă aluatul se prepară cu margarină, se pun în liglienaş 250 g margarina şi 75 g făină (adică 1/4 din cantitatea de făină) şi se freacă cu cuţitul sau cu furculiţa pînă cînd se omogenizează. Se aşază în pătrat de l1/^— 2 cm grosime, ca şi untul, pe o foaie de nailon şi, apoi, se introduce în frigider. Restul de făină se pune în acelaşi lighenaş, se adaugă apa, zeama de lămîie şi sarea, se amestecă la început, cu un cuţit cu lama lată, apoi se frămîntă cu mîna 10 minute, bătîndu-se mereu de lighean, pînă cînd aluatul se desprinde de mînă şi de lighean. Apoi, aluatul se pune pe foaia de nailon, presărată cu făină şi, în continuare, se procedează exact, cum s-a arătat la aluatul cu unt. Şi cu margarină este mai indicat ca aluatul să se prepare din cantitate dublă. Se va lucra de la început pînă la sfîrşit în cameră rece.
Secret: Din aluatul frantuzesc se pregătesc diferite aperitive,precum şi alte preparate ca rulouri, placinte, etc.

Reteta mancare de mazare cu carne de pui

Reteta mancare de mazare cu carne de pui

Ingrediente:
- 500 g carne pasare,
- 1/2 kg mazăre boabe,
- 1/4 suc de roşii,
- 50 ml untdelemn sau 50 g unt,
- 25 g făină,
- frunze de pătrunjel, ţelină şi mărar,
- 50 g ceapă,
- sare.

Mod de preparare:
Ceapa, rasă sau tăiată mărunt, se înfierbîntă un minut în grăsime şi imediat se adaugă carnea tăiată în bucăţi. Se amestecă ca să se coaguleze la suprafaţă, adăugind 1/2 linguriţă cu sare sau o linguriţă de condiment tip „Vegeta" şi 2 — 3 linguri cu apă. Se fierbe acoperită, la foc mic (nu direct pe flacără), sau la cuptor, tot acoperită, adăugind cîte puţină apă, pînă cînd se moaie bine. Dacă se pune apă multă, cît să o cuprindă, carnea capătă gust de fiert (rasol).
Mazărea tînără fierbe în circa 30 minute; deci, dacă se pregăteşte cu carne de pui, mazărea se adaugă imediat, după ce carnea a fost înăbuşită cu ceapa în untdelemn (cca 10 minute). Se toarnă, apoi, circa 1/4 l apă (cît să cuprindă carnea şi mazărea) şi se lasă să fiarbă acoperite, la foc mic, pînă cînd se înmoaie suficient şi carnea şi mazărea.
Dacă se întrebuinţează mazăre din conservă (care este fiartă), atunci aceasta se adaugă numai la sfîrşit, cînd carnea este bine fiartă. Mazărea din conservă se pune cu sau fără zeama în care a
fost conservată. In oricare variantă, se va avea grijă, ca mazărea şi carnea să nu aibă mult lichid după ce au fiert, deoarece se va adăuga făina frecată cu sucul sau pasta de roşii şi apă. Se poate pune o parte din suc să fiarbă împreună cu carnea. Sosul trebuie să cuprindă mazărea şi carnea, fără să treacă peste nivelul acestora. După ce sosul a fiert cîteva clocote împreună cu făina şi s-a legat ca o smîntînă subţire, cratiţa se ia de pe foc, mîncarea se sărează şi pentru aromă se presară cu mărar sau pătrunjel tăiat mărunt sau cu ambele.
Secret: Se poate drege şi cu smîntînă.

luni, 16 aprilie 2012

Reteta rata cu masline

Reteta rata cu masline

Ingredinte:
- o rata de cca 2 1/2 kg,
- o ceapă mare (100 g),
- 250 ml suc de roşii,
- 100 ml vin alb sec,
- 100 ml untdelemn,
- 150 g măsline,
- o foaie de dafin,
- 25 g făină,
- o linguriţă rasă muştar,
- 3—4 felii de lămaie,
- piper,
- sare.

Mod de preparare:
De la raţă se aleg numai părţile cărnoase: picioarele, pulpele, aripile tăiate cu piept în jur, pieptul tăiat în jumătate, pe lungime şi, apoi, in jumătate pe lăţime.
Ceapa, tăiată mărunt sau rasă fin, se căleşte în tot untdelemnul, Ia foc mic, pînă cînd devine lucioasă, fără să se îngălbenească; după aceea, se pun bucăţile de carne, amestecînd ca acestea să se infierbînte bine şi se adaugă jumatate linguriţă sare şi puţină apă. Se lasă să fiarbă acoperite, cca 30 minute la foc mic, completînd lichidul, pentru a nu se arde ceapa. Se pun, apoi, măslinele, feliile de lămiie (fără coaja albă care este amară), muştarul, sucul de roşii, vinul şi apă (cît să cuprindă carnea şi măslinele). Se lasă să fiarbă în continuare acoperite, la foc mic, sau la cuptor, pînă cînd se moaie carnea. Carnea de raţă fierbe în circa 1 — 1 1/2 oră. Cînd este gata, se freacă făina cu 1 — 2 linguri de apă rece şi se adaugă în sos, lăsînd să fiarbă cîteva clocote, ca să se lege. Se sărează, dacă este nevoie (sînt şi măslinele sărate), potrivind gustul cu suc de roşii sau zeamă de lămîie şi completînd cu apă, cît să cuprindă bine carnea şi măslinele.
Secret: Mîncarea se serveşte rece, de aceea sosul nu trebuie să fie prea gros, căci prin răcire se mai îngroaşă, fiind cu făină.

Cum preparam in casa branza de vaci

Cum preparam in casa branza de vaci

2l lapte nefiert se pun într-o oală smălţuită de 3—4 l, acoperită cu capac, care se va aşeza într-un loc călduţ, unde să primească căldura de jos în sus. Laptele trebuie să se menţină tot timpul călduţ (circa 30°C). Se va închega în 24 ore, în prezenţa enzimelor care se găsesc în mod obişnuit în lapte; cazeina se va aduna deasupra ca o cremă consistentă, iar zerul va rămîne dedesubt. Dacă nu se creează condiţii favorabile, laptele se va acri, fără să se închege bine şi brînza nu se va separa de zer. După 24 ore, oala cu laptele închegat se introduce într-un vas cu apă caldă (la temperatura de 37°C), unde se lasă să stea acoperită 1—2 ore, pînă cînd se separă bine zerul de cazeină; cazeina se va aduna în mijlocul oalei, iar zerul, de jur-împrejur şi dedesubt. In această fază, cazeina se răstoarnă cu lingura, cu partea de deasupra în jos, ca să ajungă şi această parte mai moale în zerul mai cald, unde se lasă încă 1 — 2 ore ca să se închege mai bine. Sau, oala se pune la foc mic, pînă cînd se încălzeşte zerul de sub cazeină; se controlează să fie cald, dar nu fierbinte (cca 37°C); după aceea, oala se ia imediat de pe foc şi, cînd se adună zer pe margini, de circa 3 cm, imediat se răstoarnă cazeina în zer, chiar dacă se fărâmiţează, ca să se încălzească şi partea de deasupra. Oala se acoperă cu un capac şi cu o haină groasă (deasupra şi lateral), lăsînd-o astfel 1 — 2 ore, ca brînza să devină mai consistentă şi zerul să se separe mai bine; acesta va avea o culoare gălbuie, clară, nu lăptoasă.
Această operaţie de finisare a coagulării cazeinei se va face imediat, după ce laptele s-a închegat (după 24 de ore, în aceeaşi zi). Orice întîrziere va contribui la degradarea brânzei de vaci; ori va deveni prea acidulată (acră), ori va căpăta un gust şi miros dezagreabil, din cauza acţiunii altor bacterii.
Tot laptele închegat se deşartă într-un săculeţ din tifon simplu care se ţine deasupra unei oale, în care se va scurge zerul; apoi, săculeţul se atîrnă de un cui, lăsînd să se scurgă zerul în oală, 1 — 2 ore, la urmă, presînd puţin cu mîna. Vor rezulta circa 300 g brînză de vaci cu aspect de cremă şi cu gust acrişor, foarte plăcut.
Dacă laptele închegat se înfierbîntă pe foc la o temperatură mai mare (chiar dacă numai zerul de sub brînză se înfierbîntă), brînza va deveni sfărâmicioasă, cu aspect nisipos, cu gust neplăcut şi improprie pentru orice preparat. Dacă se strecoară brînza, cînd are zerul lăptos, deci cazeina moale, necoagulată suficient, aceasta va trece, în cea mai mare parte, prin tifon împreună cu zerul.
Secret: Zerul, bogat în săruri minerale, vitamine şi cu gust acrişor, se poate bea imediat sau se lasă 2 zile să se acrească şi apoi se foloseşte "la acritul ciorbelor (de salată verde, cartofi etc.) sau la prepararea balmoşului.

duminică, 15 aprilie 2012

HRISTOS A INVIAT!

Fie ca Sfintele Pasti sa va lumineze sufletul si casa, sa va aduca numai bucurie si sanatate, iar Dumnezeu sa va aiba in paza!

marți, 10 aprilie 2012

Reteta prajitura cu nuci

Reteta prajitura cu nuci

Ingrediente - Reteta prajitura cu nuci

Foaia:
- 200 g nuci măcinate,
- 100 g făină,
- 200 g zahăr tos,
- 160 g unt,
- 15 ml rom sau zeamă de lămîie,
- coajă de lămîie,
- un borcan de 400 g marmeladă (de caise, coarne sau măceşe)
- un plic cu zahăr vanilat,
- 6 albuşuri.

G1azura:
- 6 gălbenuşuri,
- 160 g zahăr pudră,
- 15 ml rom sau zeamă delămîie.

Pentru ornat:
- ciocolată rasă,
- bomboane mici colorate,
- nuci tăiate mărunt etc.

Mod de preparare - Reteta prajitura cu nuci:

Albuşurile se bat spumă, se adaugă tot zahărul tos şi romul sau zeama de lămîie şi spuma se bate în continuare pînă ce se întăreşte din nou, ca o zăpadă. După acaea, se pune untul topit, dar rece, se amestecă cu telul, prin răsturnare, de 4—5 ori, apoi se adaugă toată făina amestecată, în prealabil, cu nucile măcinate, coaja de lămîie şi zahărul vanilat; se amestecă din nou, uşor, cu telul, numai prin răsturnare, de jos în sus şi puţin. Compoziţia se deşartă în lungul unei tăvi mijlocii de circa 23/33 cm sau ceva mai mare,unsă bine cu margarină solidă şi tapetată cu făină, se curăţă de pe lighenaş cu lopăţica din plastic şi se nivelează. Tava se introduce în cuptorul bine încălzit dinainte, la foc mijlociu şi se lasă circa 25 minute; nu se deschide cuptorul 15 minute.
După ce s-a scos tava din cuptor, prăjitura fierbinte se stropeşte cu pensula muiată în 50 ml rom sau cu stropitoarea din plastic (în care se pune romul); se unge imediat cu marmelada şi se lasă să se răcească. In acest timp, se freacă, cu furculiţa sau cu mixerul, gălbenuşurile cu zahărul pudră şi cu o lingură de rom sau cu zeamă de lămîie, pînă cînd se topeşte zahărul şi compoziţia capătă consistenţa unei smantani care curge puţin; se deşartă peste marmeladă şi se nivelează. Deasupra se presară cu ingredientele pentru ornat, dar fără să se acopere complet gălbenuşul.

Secret: După ce s-a lăsat să se usuce in bucătărie pînă a doua zi, prăjitura se taie in bucăţi de 3/5 cm.

Reteta friptura de miel la cuptor

Reteta friptura de miel la cuptor

Pentru friptură partea cea mai bună este piciorul din spate (pulpa) pînă la rinichi. Carnea, neudată, se pîrleşte la flacără, ca să se ardă firele de păr. Osul se sparge cu satirul în 2—3 locuri, ca să se poată tăia carnea în bucăţi, cînd este friptă. Carnea de miel scade mult la fript; cu osul îşi va păstra mai bine forma. Bucata de carne se aşază într-o tavă sau cratiţă potrivită cu mărimea ei pentru a nu rămîne loc liber în jur (altfel se va arde sosul), se presară cu un vîrf de cuţit cu piper şi un vîrf de cuţit cu boia dulce de ardei (care se întinde cu mîna la suprafaţă), ca să se rumenească frumos, apoi se unge bine cu untură de porc sau cu untdelemn. Tava se introduce în cuptorul bine încins, unde se lasă circa 20 minute, pînă cînd se rumeneşte puţin; apoi, se presară cu puţină sare fină şi în cratiţă se adaugă 3—4 linguri cu apă (ca să nu se ardă sosul). Din cînd în cînd, carnea se întoarce, ca să se rumenească uniform, stropindu-se de fiecare dată cu sosul din tavă, care se completează cu apă cît. este necesar ca să nu se ardă.
După ce s-a rumenit puţin, carnea se acoperă, ca să rămînă mai suculentă. Se frige în circa 1 si 1/2 oră. Cînd este gata, se pun în sos 3—4 căţei de usturoi, tăiaţi în felii şi cu acest sos se stropeşte bine friptura; astfel, usturoiul aromează mai intens.

Secret: Se serveşte cu salată de cartofi preparată cu ceapă, cu salată verde, cu cartofi prăjiţi etc.

Retete populare