Reteta tort cu fructe (capsune, fragute, cirese, caise, sau afine ) si frisca

Ingrediente:

Blatul: 6 ouă, 1.50g zahăr, 120g făină, 15 ml rom sau zeamă de lămîie, coajă rasă de lămîie sau portocală, zahăr vandal.

Fructe: 1 kg capsune, fragute, cirese, caise, sau afine etc., 1.50—200 g zahăr, 50 ml rom.

Pentru umplut tort: 500 ml frisca, 2 albuşuri, 100 g zahăr tos. 15 ml rom, 6—7 foi sau 18—20g granule de gelatină, 100 ml apă, */2 pacheţel cu zahăr vanilat.

Pentru ornat tort: 250 g  frisca, un albuş mare, 50 g zahăr tos, o linguriţă rom, 2 foi sau 6 g granule de gelatină, 40 ml apă, i/g pacheţel cu zahăr vanilat.

Mod de preparare:

Fructele se curăţă de coajă şi se taie în felii de 1/2 cm (li se scot sîmburii, dacă. este cazul)-, cele mai mici se lasă întregi. Peste ele se presară tot zahărul, se toarnă romul şi se lasă o oră, ca să-şi lase zeama.

Blatul se pregăteşte ca şi pentru torturile precedente. Se coace, la fel, într-o formă rotundă şi, după ce s-a copt, se taie cu mişcări de ferestrău in trei foi. Pe un platou de tort (cu sau fără picior) se aşază prima foaie (partea care a fost deasupra, cînd s-a copt blatul) care se stropeşte cu 1/3 din zeama lăsată de fructe, se presară cu 1/3 din cantitatea de fructe şi se acoperă cu jumătate din cantitatea de  frisca pentru umplut (v. „Frisca cu gelatina  pentru ornat" se prepară să fie gata numai în momentul cînd se aranjează tortul) care se întinde uniform cu cuţitul. Se aşează, apoi, foaia a doua la fel. Deasupra se pune foaia a treia care se stropeşte cu siropul şi se presară cu fructele rămase.

Tortul se lasă la frigider, ca să se răcească bine, apoi se ornează cu frisca ( „Frisca cu gelatină pentru ornat" - aceasta se poate bate mai înainte şi se păstrează la frigider, fără să se închege prea tare, deoarece are gelatină mai puţină), cu ajutorul cornetului cu şpriţ crestat la vîrf, trasînd dire ondulate din centrul pînă la baza acestuia şi modelînd rozete deasupra, din loc în loc. Se lasă, 2 - 3 ore, în frigider şi apoi se serveşte.

Reteta tort cu fructe (capsune, fragute, cirese, caise, sau afine ) si frisca, tort cu fructe, Reteta tort cu fructe si frisca, tort cu fructe (capsune, fragute, cirese, caise, sau afine ) si frisca

Reteta chec cu miere de albine

Ingrediente - Reteta chec cu miere de albine:

4 ouă mari,
100 g făină,
200 g nuci,
100 g unt,
100g zahăr tos,
1/4 kg miere de albine,
o linguriţă cu virf praf de copt sau bicarbonat,
o lămîie, 1/2 linguriţă scorţişoară măcinată,
un virf de linguriţă sare,
un plic cu zahăr vanilat.

Mod de preparare - Reteta chec cu miere de albine:

Intr-un castron, mierea şi untul se pun pe un vas cu apă caldă să se topească (şi apoi se iau la o parte).
Făina se amestecă cu nucile măcinate, coaja de lămîie, sarea şi praful de crescut. Se ung cu margarină solidă două forme lungi şi înguste de chec (35/6 cm) şi se tapetează cu făină.
Cînd toate sînt pregătite, se separă albuşurile, iar gălbenuşurile se păstrează pe o farfurie. Albuşurile se bat spumă tare, apoi se adaugă tot zahărul tos, zahărul vanilat şi o lingură cu zeamă de lămîie (15 ml) sau rom; se bat !n continuare, pînă cînd se întăresc din nou, apoi se pun toate gălbenuşurile şi mierea cu untul (puţin călduţe). Se amestecă prin răsturnare de 4—5 ori, cu telul (să se amestece puţin), se adaugă toată făina cu celelalte ingrediente şi, apoi, se amestecă cu telul, numai prin răsturnare, de jos în sus, de 9—10 ori. Compoziţia se deşartă în lungul ambelor forme (se curăţă repede cu lopăţica din plastic de pe vas) şi se nivelează. Formele se pun alături într-o tavă de prăjitură (cu care se manipulează mai uşor), care, apoi, se introduce în cuptorul bine încălzit dinainte, la foc mijlociu. Cuptorul, nu se deschide 20 minute; după aceea, focul se mai poate reduce puţin. Checurile se coc 30 minute; se vor rumeni mai mult din cauza mierii. După ce se scot din cuptor, se trece cu cuţitul pe marginea lor, ca să se desprindă de forme şi se lasă să alunece, pe un platou sau pe dosul unei tăvi.
Se acoperă bine cu un şervet mai gros, pînă cînd se răcesc în bucătărie.

Reteta chec cu miere de albine , Reteta chec cu miere de albine , Reteta chec cu miere de albine

Reteta dulceata de capsuni

Ingrediente - Reteta dulceata de capsuni:

- 1 kg capsuni,
- 1 kg zahăr,
- 1/2l apă,
- 30 - 50 ml zeamă de lămîie sau 100g glucoza,
- vanilie,
- rom.

Mod de preparare - Reteta dulceata de capsuni:

Pentru dulceata este nevoie de 1 kg zahăr şi 1 kg fructe cîntărite, după ce au fost curăţate de coadite, precum şi de zeama de la o lămîie (40—50 ml) sau glucoza sirop, cel puţin 100 g, sau în lipsa acestora, sare de lămîie sau chiar o lingură cu oţet, care împiedică zaharisirea, pe parcurs.
Capsunele, ca să nu se moaie la fiert, se pun în prealabil în apă de var. Apa de var se obţine din circa 1/4 kg var stins amestecat cu 2l apă rece. Se lasă să se limpezească cîteva ore, apoi se scurge cu atenţie lichidul clar de deasupra, cca 1 — 1 1/4l. In el se introduc fructele după 30 minute, se pun în strecurătoare, se limpezesc bine la un jet de apă rece. In acest timp se amesteca 500 ml apa si 1 kg zahar, se fierb pana se formeaza un sirop legat:siropul este gata cand daca se ia o lingutita de sirop si se toarna intr-un pahar cu apa rece, in apa se formeaza bobite.
Capsunele se pun in siroul bine legat şi se lasă la foc mic, pînă cînd îşi lasă zeama şi siropul se mai subţiază (2—3 minute); se adaugă zeama de lămîie sau glucoza,vanilia, romul şi se trec la foc mijlociu. Se fierb, pînă cînd se leagă din nou siropul şi capsunele plutesc în el pînă la fundul cratiţei (cînd se ia de pe foc).

Cea mai bună şi sigură probă pentru a se constata, dacă dulceata este fiartă suficient, este următoarea: se ia (din cînd în cînd, la intervale nu prea mari) cratiţa de pe foc, ca să se oprească dulceata din fiert; dacă fructele plutesc pînă la fundul siropului (nu sînt ridicate toate la suprafaţă) şi au un aspect lucios, unsuros (nu zemos), înseamnă că siropul este legat suficient, chiar dacă este subţire, cît timp este cald.  Dacă se fierbe prea mult după acest stadiu, zahărul se va carameliza, va căpăta gust de zahăr ars şi culoare maronie, defecte ce nu se mai pot repara (decît doar dacă se adaugă într-o cantitate mai mare de fructe pentru gem).

Cînd dulceata este gata, se ia cratiţa de pe foc, se aşază pe un grătar şi se mişcă înainte şi înapoi, sau se ia de toarte şi se ridică, făcînd mişcări circulare, ca spuma să se adune într-un singur loc; apoi, aceasta se culege cu lingura. Cratiţa se acoperă cu o farfurie de porţelan sau cu un şervet udat în apă şi bine stors, pentru ca vaporii să se condenseze şi să împiedice formarea cristalelor de zahăr la suprafaţă. După ce s-a răcit, dulceata se pune în borcane care se vor lega cu celofan şi se vor aşeza în cămară.

Secret: Dulceata trebuie supravegheată îndeaproape, căci în timpul fiertului, se ridică multă spumă, mai ales dacă fierbe la foc mare şi siropul va da tot în foc; de aceea, cratiţa trebuie să fie mai mare. Spuma nu se ia deloc în timpul fiertului, căci nu este altceva decît sirop cu bule de aer; acestea vor dispărea, cînd cratiţa se va lua de pe foc.

Reteta dulceata de capsuni , Reteta dulceata de capsuni , Reteta dulceata de capsuni

Reteta dulceata de trandafiri

Ingrediente - Reteta dulceata de trandafiri:

- 500 - 700 g petale de trandafiri pentru dulceata (parfumaţi),
- 1 kg zahăr,
- 50 ml zeamă de lămîie sau o linguriţă rasă sare de lămîie,
- 1/2l apă.

Mod de preparare - Reteta dulceata de trandafiri:

Cînd se culeg petalele de la fiecare trandafir, acestea se prind toate odată în mînă şi li se taie partea albă deodată, înainte de a se risipi. Dacă nu s-a făcut aceasta la cules, petalele se aşază în mănunchi, unele peste altele, cu partea albă în aceeaşi direcţie şi apoi li se taie mai multora, deodată, această parte. Petalele colorate se freacă într-un castron cu 30 g zahăr şi cu zeama sau sarea de lămîie pînă lasă zeamă şi se adună sub mînă, ca o turtă. Zeama şi sarea de lămîie au rolul de a întări petalele fragile, ca acestea să nu se moaie la fiert şi de a înviora culoarea. Zahărul se pune la fiert cu 1/2l apă se amestecă pe foc, pînă cînd se topeşte şi, cînd siropul dă în clocot, se adaugă petalele împreună cu toată zeama lăsată. Petalele frecate s-au întărit, de aceea trebuie să fiarbă mai mult. Dulceata se fierbe, pînă cînd se leagă. Cea mai bună şi sigură probă pentru a se constata, dacă dulceata este fiartă suficient, este următoarea: se ridică lingura din sirop, pe latul ei şi, dacă vor cădea 3 picături de sirop, mai legat, una lîngă alta, în acelaşi timp, nu vertical (una după alta), înseamnă că siropul este suficient legat. Dulceata va avea culoare roşiatică şi petalele vor pluti în tot siropul, pînă la fundul cratiţei; atunci, cratiţa se ia de pe foc.
Cratiţa se acoperă cu o farfurie de porţelan sau cu un şervet udat în apă şi bine stors, pentru ca vaporii să se condenseze şi să împiedice formarea cristalelor de zahăr la suprafaţă. După ce s-a răcit, dulceata se pune în borcane care se vor lega cu celofan şi se vor aşeza în cămară, etichetate.

Secret:  Dacă dulceata se fierbe prea mult, zahărul se caramelizează şi culoarea devine gălbuie.

Reteta dulceata de trandafiri, dulceata de trandafiri, Reteta dulceata, trandafiri

Reteta aluat frantuzesc facut la rece

Ingrediente:
- 200 g unt,
- 200 g făină,
- 100 ml apă,
- 10 ml zeamă de lămaie;
- un varf de linguriţă sare;

sau

- 250g margarina
- 300 g făină,
- 150 ml apă,
- 15 ml zeamă de lămaie,
- 1/2 linguriţă sare.

Modul de preparare: 
Intr-un lighenaş, se pun untul moale şi 50 g făină (adică 1/4 din cantitatea de făină) şi se amestecă cu furculiţa plnă cînd se omogenizează. După aceea, compoziţia se pune pe o foaie de nailon şi i se dă forma de pătrat de 1 1/2—2 cm grosime. Se introduce în frigider, unde se ţine pînă cînd se pregăteşte aluatul (circa 20 minute, în care timp se va întări puţin, fără să îngheţe şi, astfel, se va putea lucra mai uşor). In acelaşi lighenaş (fără să se spele), se pun restul de făină, apa, zeama de lămîie şi sarea, amestecînd la început cu cuţitul (cu lama lată), apoi se frămîntă cu mîna, bătîndu-se de lighean 10 minute, pînă cînd aluatul se desprinde de mînă şi de vas şi se formezaă băşici la suprafaţă. Aluatul lucrat în acest mod (în lighenaş) nu necesită făină în timpul frămîntatului, ca atunci cînd se lucrează pe masă.
Se pune, apoi, aluatul pe masă sau pe o foaie de nailon (mai groasă) care să acopere masa, presărată cu făină şi se lasă 10 minute acoperit. După aceea, se întinde în foaie cu 2—3 cm mai mare de jur-împrejur decît suprafaţa pătratului de unt (care a fost în frigider). Se întind apoi marginile pătratului de aluat (numai porţiunea care depăşeşte untul) în patru direcţii, asemenea unui plic desfăcut. Marginile întinse vor fi mai subţiri decît aluatul de la mijloc. Pătratul de unt se aşază în mijlocul aluatului şi fiecare margine a acestuia se aduce peste unt, ca să-1 acopere, suprapunîndu-se astfel 4 foi, care vor avea aceeaşi grosime ca şi aluatul de dedesubt. După aceea, se întinde aluatul astfel aranjat în foaie. Acesta este momentul cel mai important pentru reuşita aluatului. Aluatul şi untul trebuie să se întindă în acelaşi timp, ca să se formeze foiţele, caracteristice acestui aluat. Dacă untul este îngheţat, nu cedează la întins şi aluatul alunecă de pe el, dezgolindu-1; astfel, într-un loc va fi prea mult aluat, iar în altul prea puţin, ceea ee va afecta uniformitatea foiţelor- care se vor forma prin împăturire, necesitînd făină prea multă pentru reparaţii. Ca să se evite astfel de situaţii, untul amestecat cu făina se va ţine la frigider numai 20—30 minute, ca să devină mai consistent (fără să îngheţe),, să se poată întinde uşor. Dacă este prea moale, va ieşi din aluat, cînd se va împături.
Sucitorul se aşază peste aluatul împachetat cu untul, presîndu-1 uşorr cu mişcări ca pentru întins foaia. Dacă se observă că untul alunecă odată cu aluatul, se întinde foaia în grosime de 1/2 cm; dacă untul este prea întărit,, nu se forţează, ci se mai aşteaptă cîteva minute pînă cînd acesta îşi pierde din rigiditate (fără să se încălzească cu mîna). Foaia se întinde în formă de dreptunghi care se împarte, apoi, în trei părţi egale, pe latura cea mai lungă, marcîndu-se părţile cu linii superficiale, trase cu muchia cuţitului. Se aduce o margine peste partea de la mijloc, iar peste aceasta, marginea opusă; astfel, foaia se împătureşte în trei. După ce a stat în frigider 20 minute, aluatul se* întinde, cu aceiaşi precauţii, în foaie dreptunghiulară de 1/2 cm grosime. Se împătureşte în patru, adică se aduc ambele margini pînă lâ mijloc şi se mai îndoaie o dată, ca şi cum s-ar închide o carte. Se ţine la frigider 20 minute, apoi se împătureşte în trei, ca la început. Nu se împătureşte mai mult, deoarece foiţele s-ar subţia prea mult şi aluatul nu ar mai creşte. Se lasă la frigider 20 minute, apoi se întinde în foaie, după prescripţiile din reţetă.
Este de preferat să se facă întotdeauna o cantitate dublă de aluat pentru mai multe preparate, manopera fiind aceeaşi.
Dacă aluatul se prepară cu margarină, se pun în liglienaş 250 g margarina şi 75 g făină (adică 1/4 din cantitatea de făină) şi se freacă cu cuţitul sau cu furculiţa pînă cînd se omogenizează. Se aşază în pătrat de l1/^— 2 cm grosime, ca şi untul, pe o foaie de nailon şi, apoi, se introduce în frigider. Restul de făină se pune în acelaşi lighenaş, se adaugă apa, zeama de lămîie şi sarea, se amestecă la început, cu un cuţit cu lama lată, apoi se frămîntă cu mîna 10 minute, bătîndu-se mereu de lighean, pînă cînd aluatul se desprinde de mînă şi de lighean. Apoi, aluatul se pune pe foaia de nailon, presărată cu făină şi, în continuare, se procedează exact, cum s-a arătat la aluatul cu unt. Şi cu margarină este mai indicat ca aluatul să se prepare din cantitate dublă. Se va lucra de la început pînă la sfîrşit în cameră rece.
Secret: Din aluatul frantuzesc se pregătesc diferite aperitive,precum şi alte preparate ca rulouri, placinte, etc.

Reteta mancare de mazare cu carne de pui

Ingrediente:
- 500 g carne pasare,
- 1/2 kg mazăre boabe,
- 1/4 suc de roşii,
- 50 ml untdelemn sau 50 g unt,
- 25 g făină,
- frunze de pătrunjel, ţelină şi mărar,
- 50 g ceapă,
- sare.

Mod de preparare:
Ceapa, rasă sau tăiată mărunt, se înfierbîntă un minut în grăsime şi imediat se adaugă carnea tăiată în bucăţi. Se amestecă ca să se coaguleze la suprafaţă, adăugind 1/2 linguriţă cu sare sau o linguriţă de condiment tip „Vegeta" şi 2 — 3 linguri cu apă. Se fierbe acoperită, la foc mic (nu direct pe flacără), sau la cuptor, tot acoperită, adăugind cîte puţină apă, pînă cînd se moaie bine. Dacă se pune apă multă, cît să o cuprindă, carnea capătă gust de fiert (rasol).
Mazărea tînără fierbe în circa 30 minute; deci, dacă se pregăteşte cu carne de pui, mazărea se adaugă imediat, după ce carnea a fost înăbuşită cu ceapa în untdelemn (cca 10 minute). Se toarnă, apoi, circa 1/4 l apă (cît să cuprindă carnea şi mazărea) şi se lasă să fiarbă acoperite, la foc mic, pînă cînd se înmoaie suficient şi carnea şi mazărea.
Dacă se întrebuinţează mazăre din conservă (care este fiartă), atunci aceasta se adaugă numai la sfîrşit, cînd carnea este bine fiartă. Mazărea din conservă se pune cu sau fără zeama în care a
fost conservată. In oricare variantă, se va avea grijă, ca mazărea şi carnea să nu aibă mult lichid după ce au fiert, deoarece se va adăuga făina frecată cu sucul sau pasta de roşii şi apă. Se poate pune o parte din suc să fiarbă împreună cu carnea. Sosul trebuie să cuprindă mazărea şi carnea, fără să treacă peste nivelul acestora. După ce sosul a fiert cîteva clocote împreună cu făina şi s-a legat ca o smîntînă subţire, cratiţa se ia de pe foc, mîncarea se sărează şi pentru aromă se presară cu mărar sau pătrunjel tăiat mărunt sau cu ambele.
Secret: Se poate drege şi cu smîntînă.