Reteta aluat care se desface in foi pentru placinta

Ingrediente - Reteta aluat care se desface in foi pentru placinta:

- 300 g faină,
- 200 g margarina, unt, sau untură,
- un ou, o lingură zeamă
- lămîie (15 ml),
- 1/2 lingurită sare,
- 120 ml apă sau lapte.

Mod de preparare - Reteta aluat care se desface in foi pentru placinta:

într-un lighenaş, se freacă cu furculiţa 100 g de grăsime, ţinută puţin la cald, ca să se inmoale, apoi se adaugă oul întreg, coaja şi zeama de lămîie, sarea, apa şi, la urmă, făina. Se amestecă bine şi apoi se frămîntă cu mina circa 10 minute, pînă cînd aluatul se desprinde de mină şi de vas. Se pune, apoi, pe masă, pe o foaie de nailon, presărată bine cu făină, se modelează cu mina în formă de dreptunghi şi apoi se lasă să se odihnească 10 minute, ca să devină mai elastic. După aceea, se întinde în foaie dreptunghiulară de 5 —6 mm grosime care se împarte, pe latura mai lungă, în 3 părţi egale, marcandu-le cu două linii superficiale. Două părţi alăturate se ung cu grăsimea rămasă, frecată puţin ca să fie moale, apoi foaia se împătureşte în trei. Aluatul se întinde, din nou, în foaie cu grosimea de 5—6mm, care, apoi, se îndoaie in jumătate şi încă o dată în jumătate: vor rezulta, astfel, mai multe foi suprapuse. Aluatul se ţine la frigider 20 minute, apoi se întinde în foaie de 3—4 mm din care se fac rulouri umplute cu brînză, carne, fructe . Aluatul este suficient pentru 3 rulouri coapte în tavă mijlocie de 33/23 cm sau ceva mai mare.

Secret: Este indicat, ca aceste aluaturi să se coacă sub formă de rulouri cu oricare din umpluturile menţionate ta „Umpluturi pentru plăcintă sau rulouri", deoarece acestea cresc şi se coc mai bine, cea mai mare parte a for fiind expusă căldurii şi numai o mică parte, de la bază, rămînînd puţin umezită din cauza umpluturii.
Reteta aluat care se desface in foi pentru placinta , Reteta aluat care se desface in foi pentru placinta , Reteta aluat care se desface in foi pentru placinta

Reteta coltunasi cu branza

Ingrediente - Reteta coltunasi cu branza:

- 300g faina,
- 2 oua,
- 2 linguri apa,
- un var de cutit sare,
- 200 g brânză de vacă,
- 1 ou,
- 1 linguriţă făină,
- puţin zahăr,
- 2 linguri unt.

Mod de preparare - Reteta coltunasi cu branza:

Se cerne făina pe masa de aluat. Se face loc la mijloc, se sparg ouăle adăugând şi două coji cu apă (două jumătăţi) şi un vârf de linguriţă de sare. Se  amestecă întâi ouăle cu o linguriţă, până cuprind puţină făină, se lucrează apoi cu mâna şi se frământă bine aluatul, până devine destul de îndesat, mai adăugând făină dacă se cere.
Din aluat se întinde o foaie şi înainte de a se zbici, se taie pătrate de 5 — 6 cm. Se freacă separat brânza de vacă cu un ou, puţin zahăr (după dorinţă), făină şi sare. Se poate   adăuga şi o lingură de brânză de oi, dacă nu este iute. În fiecare pătrat de aluat se pune cu linguriţa puţină brânză, se întoarce în două, astfel încât să formeze triunghiuri, strângându-se bine marginile între degete, pentru a se lipi bine aluatul. Cu un sfert de oră înainte de masă se fierb la foc potolit, într-o cratiţă mare cu apă clocotită şi sare.

Secret: Coltunasii se scurg bine de apă şi se opăresc cu unt. Se servesc fierbinţi.

Retete de post - cozonac de post

Ingrediente - Retete de post - cozonac de post

- 1 kg fãinã
- 500 g zahãr tos
- 2 pachete margarinã
- 50 g drojdie
- 1 litru apã
- 1 plic zahãr vanilat
- 1 lingurã coajã rasã de lãmâie
- 1 linguritã rom
- 1 lingurita sare
- sofran, pt culoare,
- 1 vârf cutit praf de scortisoarã
- 1 vârf cutit praf de cuiºoare
- 1 linguritã coajã rasã de portocalã
Glazurã:
- miez de nuci, alune de pãdure, stafide, fructe uscate
- 250 ml untdelemn + 100 ml pentru uns tãvi si cozonaci

Mod de preparare - Retete de post - cozonac de post:

Plãmãdealã:
Drojdia se amesteca în 2 cesti cu apã caldã,se adaugã 1 ceascã cu zahãr tos, 2 cesti fãinã si 100 ml ulei
Se amestecã, se bate cu o lingurã de lemn, se lasã sã respire.
Aluat:
Într-o canã de apã caldã se dizolvã o ceascã de zahãr si se amestecã cu scortisoara, cuisoarele, sofranul, romul, coaja de lãmâie si portocalã, zahãrul vanilat, sarea.
Într-un castron se freacã 1 pachet jumãtate de margarinã cu restul de
untdelemn.
Margarina rãmasã se pune la topit.
Fãina rãmasã se pune într-un lighean si se adaugã, pentru frãmântatul final, cele fãcute mai sus:plãmãdeala, grãsimea frecatã si sosul de zahãr.
În timpul frãmântatului, care trebuie sa dureze cam o jumãtate de orã, se mai adaugã
câte putinã margarinã caldã
Dacã aluatul a-nceput sã scoatã bule de aer, e gata; se acoperã cu un prosop si se lasã sã creascã la loc cãldut pana isi dubleaza volumul.
Se ung tãvile cu untdelemn
Se încinge cuptorul
Se pune aluatul în tãvi pana la jumãtate, cã vor mai creste.
Se ung cozonacii cu ulei, se presarã nuci, stafide, eventual alte fructe
uscate, alune de pãdure.
Se da la cuptor, la foc potrivit spre mic, pt aprox 1 orã.
Secret: Apa cu care se lucreaza trebuie sa fie calduta, trebuie mentionat ca la temperaturi peste 30 grade Celsius distrugem drojdia si aluatul nu va mai creste.

Retete de post - cozonac de post , Retete de post - cozonac de post , Retete de post - cozonac de post

Reteta paine cu cartofi

Ingrediente - Reteta paine cu cartofi:

- 1 kg făină,
- 400 g cartofi fierţi dati prin masina de carne,
- 50g drojdie,
- 1 lingurita sare,
- 1 lingura zahar,
- 5 — 6 l apă caldă.

Mod de preparare - Reteta paine cu cartofi:

Se cerne făina în copaie, se face loc la mijloc, se pun cartofii călduţi, drojdia muiată cu puţină apă, sarea, zahărul şi apa caldă, cât suferă mâna (să nu fie prea fierbinte). Se amestecă totul împreună şi se frământă bine aluatul care trebuie să fie de preferinţă îndesat. Se presară cu făină şi se lasă la cald să crească. Se răstoarnă aluatul pe masa de aluat presărată cu făină, se fac pâini lungi sau rotunde şi se aşază pe tava de asemenea presărată cu făină. Se mai lasă să crească şi se coc la cuptor, la foc potrivit, circa o oră.
Secret: Apa trebuie sa fie calda pana in 30grade C, nu mai fierbinte, ca sa nu omoram drojdia si sa riscam sa nu ne creasca painea.

Reteta paine cu cartofi , Reteta paine cu cartofi , Reteta paine cu cartofi

Reteta aluat pt tarte

Ingrediente:
- 250 g făină,
- 2 gălbenuşuri,
- un ou întreg,
- 100 g unt sau maragarină,
- 50 g zahăr,
- 50 ml smintina sau lapte,
- un vîrf de cuţit sare,
- vanilie.

Mod de preparare:
Tartele se fac în forme speciale, rotunde, cu marginea ondulată, ca cele de savarină, dar puţin mai mici. Se dau la cuptor în tavă, ca să se poată manipula mai uşor, fiind astfel şi protejate, ca să nu se ardă aluatul. Pentru tarte, este bun orice aluat fraged (nisipos), fără praf de crescut sau drojdie, in care se vor pune 3—4 linguri cu lapte sau o lingură cu smîntînă, ca să nu, fie prea sfărîmicios. Aluatul se întinde în foaie de 3—4 mm grosime şi se taie în rondele, calculate să fie suficient de mari, ca să îmbrace bine formele pînă sus. Mai simplu, se va introduce o coală de hirtie albă (mai moale) în tarta neunsă, care se va presa bine ca să ia forma tartei; apoi, se va tăia partea care trece peste forma de tarta. După acest disc se va tăia aluatul, care se va aşeza in formele bine unse cu,grăsime solidă şi tapetate cu făină, presîndu-se puţin cu degetele ca să ia forma ondulată a formelor. Se face cu furculiţa o înţepătură în aluat, la baza formei, pe unde va ieşi aerul, ca aluatul să nu se ridice în băşici.

Intr-un castron, se freacă grasimea cu zaharul pînă cînd se moaie şi se omogenizează, adăugind apoi galbenusurile şi oul intreg, sarea, aroma, smantana sau laptele şi, la urmă, faina; se amestecă bine, fără să se frămînte. Aluatul se ţine la rece 30 minute, ca să se întărească grăsimea, apoi se întinde în foaie de 3-—4 mm grosime şi se taie în rondele după mărimea formelor. Rondelele se aşază în forme şi se coc, la foc mijlociu 20 minute, în cuptorul bine încălzit dinainte la foc mijlociu.
După ce s-au răcit, tartele se umplu cu boabe crude de struguri, coacăze, cireşe, vişine, sau cu orice fel de fructe crude din care s-au scos sîmburii (care au), sau au fost tăiate în felii (cele mai mari). Fructele se aşază în tarte, numai înainte de servire, ca să nu lase zeamă; nu se pune zahăr peste ele din acelaşi motiv, ci numai 1—2 linguriţe cu jeleu de fructe, peltea sau sirop bine legat.
Tartele se pot umple şi cu cremă de vanilie, ca pentru plăcintă, modelîndu-se deasupra cremei cîte o rozetă de frişcă simplă. De asemenea, se pot umple cu diferite creme cu gelatină, care se pun în tarte imediat ce sînt gata, lăsîndu-le să se închege în tarte ; deasupra fiecăreia se face cîte o rozetă de frişcă.

Secret: Inainte de a se baga la cuptor se face cu furculiţa o înţepătură în aluat, la baza formei, pe unde va ieşi aerul, ca aluatul să nu se ridice în băşici.
Reteta aluat pt tarte, aluat pt tarte, Reteta pt tarte, Reteta aluat, aluat pt tarte

Reteta aluat frantuzesc facut la rece

Ingrediente:
- 200 g unt,
- 200 g făină,
- 100 ml apă,
- 10 ml zeamă de lămaie;
- un varf de linguriţă sare;

sau

- 250g margarina
- 300 g făină,
- 150 ml apă,
- 15 ml zeamă de lămaie,
- 1/2 linguriţă sare.

Modul de preparare: 
Intr-un lighenaş, se pun untul moale şi 50 g făină (adică 1/4 din cantitatea de făină) şi se amestecă cu furculiţa plnă cînd se omogenizează. După aceea, compoziţia se pune pe o foaie de nailon şi i se dă forma de pătrat de 1 1/2—2 cm grosime. Se introduce în frigider, unde se ţine pînă cînd se pregăteşte aluatul (circa 20 minute, în care timp se va întări puţin, fără să îngheţe şi, astfel, se va putea lucra mai uşor). In acelaşi lighenaş (fără să se spele), se pun restul de făină, apa, zeama de lămîie şi sarea, amestecînd la început cu cuţitul (cu lama lată), apoi se frămîntă cu mîna, bătîndu-se de lighean 10 minute, pînă cînd aluatul se desprinde de mînă şi de vas şi se formezaă băşici la suprafaţă. Aluatul lucrat în acest mod (în lighenaş) nu necesită făină în timpul frămîntatului, ca atunci cînd se lucrează pe masă.
Se pune, apoi, aluatul pe masă sau pe o foaie de nailon (mai groasă) care să acopere masa, presărată cu făină şi se lasă 10 minute acoperit. După aceea, se întinde în foaie cu 2—3 cm mai mare de jur-împrejur decît suprafaţa pătratului de unt (care a fost în frigider). Se întind apoi marginile pătratului de aluat (numai porţiunea care depăşeşte untul) în patru direcţii, asemenea unui plic desfăcut. Marginile întinse vor fi mai subţiri decît aluatul de la mijloc. Pătratul de unt se aşază în mijlocul aluatului şi fiecare margine a acestuia se aduce peste unt, ca să-1 acopere, suprapunîndu-se astfel 4 foi, care vor avea aceeaşi grosime ca şi aluatul de dedesubt. După aceea, se întinde aluatul astfel aranjat în foaie. Acesta este momentul cel mai important pentru reuşita aluatului. Aluatul şi untul trebuie să se întindă în acelaşi timp, ca să se formeze foiţele, caracteristice acestui aluat. Dacă untul este îngheţat, nu cedează la întins şi aluatul alunecă de pe el, dezgolindu-1; astfel, într-un loc va fi prea mult aluat, iar în altul prea puţin, ceea ee va afecta uniformitatea foiţelor- care se vor forma prin împăturire, necesitînd făină prea multă pentru reparaţii. Ca să se evite astfel de situaţii, untul amestecat cu făina se va ţine la frigider numai 20—30 minute, ca să devină mai consistent (fără să îngheţe),, să se poată întinde uşor. Dacă este prea moale, va ieşi din aluat, cînd se va împături.
Sucitorul se aşază peste aluatul împachetat cu untul, presîndu-1 uşorr cu mişcări ca pentru întins foaia. Dacă se observă că untul alunecă odată cu aluatul, se întinde foaia în grosime de 1/2 cm; dacă untul este prea întărit,, nu se forţează, ci se mai aşteaptă cîteva minute pînă cînd acesta îşi pierde din rigiditate (fără să se încălzească cu mîna). Foaia se întinde în formă de dreptunghi care se împarte, apoi, în trei părţi egale, pe latura cea mai lungă, marcîndu-se părţile cu linii superficiale, trase cu muchia cuţitului. Se aduce o margine peste partea de la mijloc, iar peste aceasta, marginea opusă; astfel, foaia se împătureşte în trei. După ce a stat în frigider 20 minute, aluatul se* întinde, cu aceiaşi precauţii, în foaie dreptunghiulară de 1/2 cm grosime. Se împătureşte în patru, adică se aduc ambele margini pînă lâ mijloc şi se mai îndoaie o dată, ca şi cum s-ar închide o carte. Se ţine la frigider 20 minute, apoi se împătureşte în trei, ca la început. Nu se împătureşte mai mult, deoarece foiţele s-ar subţia prea mult şi aluatul nu ar mai creşte. Se lasă la frigider 20 minute, apoi se întinde în foaie, după prescripţiile din reţetă.
Este de preferat să se facă întotdeauna o cantitate dublă de aluat pentru mai multe preparate, manopera fiind aceeaşi.
Dacă aluatul se prepară cu margarină, se pun în liglienaş 250 g margarina şi 75 g făină (adică 1/4 din cantitatea de făină) şi se freacă cu cuţitul sau cu furculiţa pînă cînd se omogenizează. Se aşază în pătrat de l1/^— 2 cm grosime, ca şi untul, pe o foaie de nailon şi, apoi, se introduce în frigider. Restul de făină se pune în acelaşi lighenaş, se adaugă apa, zeama de lămîie şi sarea, se amestecă la început, cu un cuţit cu lama lată, apoi se frămîntă cu mîna 10 minute, bătîndu-se mereu de lighean, pînă cînd aluatul se desprinde de mînă şi de lighean. Apoi, aluatul se pune pe foaia de nailon, presărată cu făină şi, în continuare, se procedează exact, cum s-a arătat la aluatul cu unt. Şi cu margarină este mai indicat ca aluatul să se prepare din cantitate dublă. Se va lucra de la început pînă la sfîrşit în cameră rece.
Secret: Din aluatul frantuzesc se pregătesc diferite aperitive,precum şi alte preparate ca rulouri, placinte, etc.

Reteta aluat fraged sau nisipos

Ingrediente:
- 300 g faina de grau,
- 200 g unt,
- 100 g zahar pudra,
- 2 gălbenusuri,
- un varf de cutit sare,
- un plic cu zahăr vanilat.

Mod de preparare:
Din acest aluat foarte fin se pot face tot felul de fursecuri (rondele, covrigei, cununiţe, tarte) şi foaie de plăcintă cu fructe sau brînză etc.
Aluaturile nisipoase, realizate din elementele de bază indicate anterior, sint fragede, fără a avea nevoie de alte adaosuri — praf de copt, bicarbonat de sodiu, bicarbonat de amoniu (amoniac alimentar) sau drojdie care să le frăgezească; însă, cînd în compoziţia lor se adaugă smîntînă sau lapte, este nevoie de. aceste adaosuri, altfel devin cleioase la copt.
Modul de preparare cel mai corect este să se frece, 2—3 minute, grăsimea cu zahărul (cu lingura) într-un lighenaş, ca să se moaie şi să se omogenizeze, încît să se poată încorpora repede toate celelalte adaosuri, fără să se amesteee prea mult. Frământatul prelungit face ca aluatul nisipos să se taie, adică să se separe grăsimea din el (se brînzeşte). In acest caz, aluatul se poate repara, dacă se adaugă puţin lichid (apă, lapte, smîntînă etc.) care-1 va înmuia, încorporînd grăsimea care s-a separat. Pentru a deveni din nou sfărîmieios şi fraged, trebuie să se adauge şi o substanţă care să-1 afaneze — praf de copt bicarbonat de sodiu sau bicarbonat de amoniu. Aceste substanţe chimice se amestecă cu făina care, de obicei, se adaugă în compoziţie la urmă. în prezenţa unui lichid din aluat, ele se descompun şi degajă bioxid de carbon, însă numai cînd preparatul este în cuptor, la căldură; bioxidul de carbon se dilată, făcand aluatul poros, adică sfăramicios, fraged. Cînd praful de copt sau bicarbonatul de sodiu vin în contact cu o substanţă acră (acidă) aflată în compoziţie — zeamă de lămîie, iaurt, smîntînă, bioxidul de carbon se degajă imediat, la rece. Important este, ca bioxidul de carbon să se răspîndească în toată masa aluatului, adică după ce au fost adăugate toate ingredientele, inclusiv făina, făcîndu-1 astfel, în timpul coptului, să se despartă în părticele foarte mici, adică să devină poros, nisipos, nu cleios.


Secret: Deci este  greşit  obiceiul de a „stinge" praful de copt sau bicarbonatul cu oţet, in afara aluatului (ca să se evite mirosul caracteristic al bicarbonatului, în special): se produce instantaneu „o fierbere" cu eliminarea bioxidului de carbon care, astfel, se pierde şi ceea ce rămîne şi se adaugă în aluat nu mai are nici un efect. Se poate folosi orice substanţă acră (iaurt, smîntînă, zeamă de lămîie sau oţet), în aluaturile în care s-a pus bicarbonat sau praf de copt, cu condiţia ca una dintre ele, fie praful de crescut, fie substanţa acră să fie adăugată chiar la urmă, pentru ca degajarea bioxidului de carbon, produs prin combinarea lor, să aibă loc în toată masa aluatului, pentru a-1 frăgezi.

Reteta baclava

Ingrediente:
- 500g foi pentru plăcintă,
- 250kg nuci măcinate,
- 30 g pesmet.

Siropul :
- 300 g zahăr,
- 100 ml rom,
- un pachet cu zahăr vanilat,
- o lamaie mare,
- 250 ml apă.

Mod de preparare:
Intr-o tavă mijlocie (circa 23/33 cm sau ceva mai mare) emailată, unsă cu unt topit sau untdelemn, se aşază o foaie de aluat de placinta (procurate din comerţ sau făcute în casă; dacă nu acoperă toată tava, se pot înnădi) care se stropeşte bine cu pensula muiată în untdelemn amestecat cu unt sau margarină topită. Peste ea se aşază alte două foi, stropite la fel cu grăsime, ca să nu se lipească la copt. Ultima foaie (a treia), după ce s-a stropit cu grăsime, se presară cu '1/7 din nucile măcinate şi amestecate cu pesmetul (fără zahăr). Peste ele se aşază alte şase foi, fiecare din ele stropită cu grăsime şi presărată cu nuci şi pesmet; se termină cu alte 2—3 foi, stropite între ele numai cu grăsime, ca la început (fără nuci). Se stropeşte şi deasupra cu grăsime. După ce s-a lăsat tava la rece 30 minute, cu un cuţit bine ascuţit, baclavaua se taie în pătrate ele 5/5 cm. Tava se introduce în cuptorul bine încălzit, la foc mijlociu, unde se lasă 50—60 minute. Nu se deschide cuptorul 30 minute; după aceea se mai reduce focul (mai mult să se usuce baclavaua).
Zahărul, după ce s-a dizolvat în 250ml apă, se fierbe 2—3 minute. Cînd se ia de pe foc, se adaugă zahărul vanilat şi zeama de lămaie (circa 50 ml).
Cand tava se scoate din cuptor, baclavaua se stropeşte imediat cu tot siropul călduţ. Se lasă pînă cînd nuca şi pesmetul absorb bine siropul şi apoi se serveşte.

Secret: Baclavaua coaptă în tavă nesmălţuită capătă gust de metal (deoarece siropul are zeamă de lămîie).

Reteta aluat taitei de casa

Ingrediente:

3 oua,
270g faina.

Mod de preparare:

Într-un lighenaş, ouăle se bat bine cu furculiţa, pînă cînd încep să facă spumă, se amestecă apoi cu făina (cu furculiţa) şi se frămîntă cu mana, pană cand aceasta se încorporează bine. Aluatul se pune pe masă sau pe o foaie de nailon mai groasă, presărată cu făină şi se frămîntă, îndoind mereu aluatul sub podul palmei, circa 5 minute, pînă cînd se dezlipeşte de mină şi de masă şi nu mai necesită făină (frămîntatul în acest fel este specific pentru foaia de taitei). Aluatul trebuie să fie mai vîrtos, dar nu prea tare, ca să se poată întinde fără greutate. Dacă se taie cu cuţitul, se observă băşicuţe pline cu aer. Aluatul se taie în atîtea bucăţi, cîte ouă au fost întrebuinţate. Bucăţile se adună în formă de mingi care se lasă la marginea mesei, acoperite cu o foaie de nailon, ca să nu prindă crustă, urmînd să se întindă pe rînd.

Pentru a întinde bine foaia de taitei este nevoie de oun sucitor lung de circa 70 cm, cu diametrul de circa 4 cm (să aibă aceeaşi grosime de la un capăt pînă la celălalt).

Aluatul se lasă să stea 10 minute, ca să devină mai elastic şi, apoi, se întinde cu sucitorul prima foaie, în formă rotundă, cit mai subţire, aproape transparentă. Foaia se rulează mereu pe sucitor, mutînd sucitorul de fiecare dată de jur-împrejurul foii, ca aceasta să se întindă treptat rotund, presărînd şi puţine făină unde este necesar, ca să nu se lipească. Foaia se lasă, apoi, să se usuce 10—15 minute, întinsă pe o faţă de masă (din pînză). înainte de a fi complet uscată, se taie în sferturi, acestea se aşază unele peste altele, potrivind partea mai uscată peste partea mai puţin uscată, se rulează, fără să se preseze şi apoi ruloul se aşază pe o planşetă mai mică şi se taie în taitei subţiri sau mai laţi, după necesităţi. Taiteii se răsfiră, cu cuţitul, pe masă, pe măsură ce se taie cîte o bucată din rulou, ca să nu se lipească între ei. Foile se întind pînă cînd se termină toate, însă se taie pe măsură ce se zvîntă, altfel se sfărîmă (prea uscate).
Ca să nu se preseze ruloul cu mana, în timp ce se taie şi ca foiţele să nu se lipească între ele, mîna stingă se va sprijini pe podul palmei şi pe degetul mare. lateral, în partea dreaptă a ruloului, pentru a avea stabilitate, iar cu restul degetelor, ruloul se va ţine uşor, fără să se preseze. Taiteii răsfiraţi în strat nu prea gros, bine uscaţi (3 — 4 ore), se păstrează în cutie de carton, la loc uscat, folosindu-i la nevoie.

Secret: Pentru aluatul de taitei, ouăle trebuie să se cântărească dinainte, deoarece cantitatea de făină care se va pune va fi o dată şi jumătate cit greutatea acestora; adică, la un ou de 60 de g, se vor pune 90 g făină.
Taitei de casa, Aluat taitei de casa, Reteta aluat taitei, Reteta aluat taitei de casa, Reteta

Reteta aluat pentru ecleruri sau PATE A CHOUX

Ingrediente:
- 125 g făină,
- 100 g unt, untdelemn, sau margarina,
- 250ml apă,
- 3 ouă mari (80 g bucata sau mai mari),
- 1/2 linguriţă sare.

Mod de preparare:
Aluatul este cunoscut sub această denumire, deoarece eclerurile şi choux- urile sînt prăjituri specifice acestui aluat.
Intr-o oliţă de un litru se pun să fiarbă apa, grăsimea şi sarea. Cînd dă primul clocot, se trage oliţa de pe foc, se adaugă toată făina deodată şi se amestecă repede, trecînd iar pe foc (dar nu direct pe flacără); se amestecă de cîteva ori, pînă cînd se dezlipeşte aluatul de fundul vasului. Se lasă, apoi, să se răcească sau se răceşte, amestecîndu-1 în continuare, pe apă rece.
Cînd este aproape rece, se pun ouăle întregi, pe rînd, amestecând bine după fiecare, pînă se încorporează in aluat. Dacă ouăle sînt mici, în jur de 50 g, se pun 4 bucăţi, ca aluatul să fie suficient de moale, fără să curgă, să-şi menţină bine forma, după ce se pune în tavă.

Aceste preparate se pun în tava neunsă şi se coc în cuptorul dinainte încins la maximum. După 10 minute, ele cînd s-au introdus la cuptor, focul se reduce la mijlociu (acesta depinde şi de felul cum încălzeşte cuptorul).
Cuptorul nu se deschide 20 minute, pînă cînd aluatul se ridică şi prinde formă, altfel se va lăsa, rămînînd cleios. Aceste preparate trebuie să crească de două ori pe cit au fost şi să ramină goale la mijloc.
Se coc circa 30 minute, ca să fie puţin rumenite; dacă se ţin mai puţin timp la cuptor, rămîn cleioase la mijloc.
Preparatele din acest aluat se usucă repede, chiar şi pană a doua zi. Pentru a le păstra frăgezimea, se vor pune imediat ce s-au răcit în pungă de nailon la rece sau la frigider, unde se pot păstra chiar mai mult timp. La nevoie, se încălzesc in cuptorul cu microunde, ca să se reîmprospăteze şi, după ce s-au răcit, se umplu imediat cu compoziţia respectivă. Chiar şi cele umplute se pot păstra mai multe zile, pe platou, în pungă de nailon, la frigider.

Secret: Din acest aluat se prepară diferite deserturi: ecleruri, choux à la crème, profiterol (profiterole), gogoşi cu cacao sau aperitive, caroline.

Reteta Kurtos Kalacs Harghita (Hoarne)

Ingrediente - Reteta Kurtos Kalacs Harghita (Hoarne):

- 1 kg făină,
- 200 ml untdelemn,
- o linguriţă sare (10 g),
- 25g drojdie,
- 30g zahăr pt aluat,
- cca 800 ml lapte,
- cca 300 g untură de porc,
- 300—400 g zahăr tos pt copt.

Mod de preparare - Reteta Kurtos Kalacs Harghita (Hoarne):

Intr-un vas circa 3—4 1 se freacă drojdia cu zahărul pana cand se lichefiază, se diluează apoi cu laptele călduţ, adăugind şi sarea şi, la urmă, făina. Aluatul se amestecă bine cu lingura, apoi se frămîntă bine cu mîna 10 minute; se adaugă untdelemnul, frămîntîndu-se în continuare 5—6 minute, pînă cînd se încorporează bine. Aluatul va fi mult mai moale decît un aluat de cozonac, însă hoarnele rezultate vor fi excelente.

Aluatul frămîntat se deşartă imediat pe masa presărată cu multă făină, apoi se taie în bucăţi cîntărite de cîte 120 g fiecare, această cantitate de aluat fiind necesară pentru un horn de 20 cm înălţime. în total, vor rezulta circa 18 bucăţi. Se taie numai 3—4 bucăţi de aluat odată, altfel, dacă stau înfăinate, vor prinde o crustă la suprafaţă, pînă urmează să se coacă; pe măsură ce se vor coace unele, se va completa cu alte porţii de aluat bine înfăinate care se aşază întinse ca nişte panglici, una lingă alta, la marginea mesei.

Pentru a coace hoarnele trebuie să se confecţioneze un sul sau chiar două (ca să se lucreze mai repede) din lemn de fag, de cca 20 cm lungime, cu diametrul, la un capăt, de 6—7 cm, iar la celălalt, de 7 — 8 cm, ca să poată aluneca de pe ei aluatul cînd este copt. Prin mijlocul acestui sul se introduce o vergea din fier cu diametrul de 1 cm, lungă de circa 75 cm, care iese prin partea de la vîrful sulului, cu 4—5 cm în afară, iar la celălalt capăt al sulului, se prelungeşte cu circa 50 cm, terminîndu-se cu un miner rotund din lemn (de care se prinde şi se mînuieşte sulul deasupra sursei de căldură).

Se pregătesc dinainte toate cele necesare pentru copt:într-o tăviţă, cu lungimea aproximativ egală cu cea a sulului, s-a topit grăsimea, care trebuie să fie călduţă, nu fierbinte (este de preferat untura de porc care se face în casă); pentru uns cu grăsime se pregăteşte o pensulă (de circa 3 cm lăţime şi 2—3 mm grosime). Zahărul se pune pe o foaie de nailon, la îndemînă.

Aluatul se coace la jăratic de lemne sau de cărbuni sau la sobe cu gaz metan, la flacără, care nu trebuie să fie prea mare, ca să nu se pîrlească aluatul şi căldura să vină mai lateral. 
Cînd se începe coptul, se încălzeşte lemnul, se unge bine cu grăsime, apoi se aşază un capăt al panglicei de aluat (bine înfăinat) pe capătul de jos al sulului (sprijinit pe vîrf), ţinîndu-se aluatul fix cu o mină, în timp ce cu cealaltă se invîrteşte sulul şi odată cu el şi aluatul pînă ce îl acoperă în întregime. Aluatul fiind moale se întinde cu uşurinţă. Se rulează, apoi, uşor pe masă ca să se niveleze (susţinut, ca să nu se preseze prea mult). Se trece apoi sulul in apropierea sursei de căldură (2—3 minute), răsucindu-1, pînă cînd prinde o crustă şi se observă din loc în loc puncte maronii (cît vîrful unui băţ de chibrit). Imediat, se trece sulul deasupra tăvii cu grăsime, ungînd aluatul repede cu pensula pe toată suprafaţa, apoi-din nou se trece la sursa de căldură, învîrtindu-1 (3—4 minute), pînă cînd se rumeneşte frumos peste tot. Apoi, se unge încă o dată cu grăsime şi se trece un minut la căldură numai cît să se înfierbinte de jur-împrejur. Imediat, se rostogoleşte prin zahăr din abundenţă, ţinînd lemnul suspendat puţin, ca să nu se preseze prea tare ruloul. Unde nu s-a prins zahăr, se va presăra cu mina. Sulul cu aluat se trece din nou la sursa de căldură, 3—4 minute, învîrtindu-1 mai repede, pînă cînd se topeşte şi se caramelizează zahărul, formîndu-se pe toată suprafaţa o glazură maro, strălucitoare. Se scoate sulul, ţinîndu-1 vertical şi izbind fierul din vîrf de o planşetă, ca să se desprindă ruloul şi să alunece de pe sul. Hoarnele se aşază vertical, pe o tavă, într-un loc mai cald, pe măsură ce se coc (nu la cuptor). Sint bune şi reci.

Secret: Dacă colacul nu se desprinde cu uşurinţă de lemn, se izbeşte vîrful metalic de planşetă. Secretul, ca hoarnele să nu se lipească de sul, este ca aluatul să fie bine înfăinat, cînd se rulează. Sulul nu se unge cu grăsime decît la început, sau cînd hoarnele se desprind greu, sau după ce s-au copt 9—10 bucăţi.
Reteta Kurtos Kalacs, Kurtos Kalacs, Reteta Kurtos Kalacs Harghita, Kurtos Kalacs Harghita, Hoarne, Reteta Kurtos Kalacs Harghita (Hoarne)