sâmbătă, 28 iulie 2012

Reteta varza murata

Reteta varza murata

Varza murata se pastreaza cel mai bine in butoi. Butoiul trebuie să fie de stejar. Se spală bine, se opăreşte şi se lasă să se zvânte. Se aşază într-o pivniţă uscată, pe doi butuci, pentru ca vasul în care se scoate zeama să poată încăpea uşor sub canea (robinet). Se controlează dacă funcţionează bine caneaua. Se aleg verze îndesate şi sănătoase, dar nu prea mari. Se îndepărtează frunzele veştede, se crestează în formă de cruce în partea cotorului, scobindu-l puţin cu cuţitul. În fiecare scobitură se pune puţină sare. Se aşază varza rânduri în butoi. La 100 de verze se adaugă circa doi pumni de boabe de porumb, două, trei fire de hrean şi trei, patru gutui frumoase. Separat se pregăteşte o saramură din 500 g de sare mare de bucătăie la 10 l de apă. Se toarnă peste varză, punând deasupra un teasc făcut din scânduri şi o piatră mare bine spălată. Dupa două, trei zile, varza se lasă, de aceea se mai adaugă câteva verze, până se umple din nou butoiul. După două zile începe pritocirea, care continuă până începe să se mureze varza, la fiecare 2 — 3 zile. Prin canea se lasă să curgă zeamă într-o oală mare. Când aceasta este plină, se toarnă zeama peste varză în butoi. Se repetă operaţia de câteva ori până ce toată zeama a fost vânturată. După patru, cinci spătămâni varza este murată.

Secret: Dacă se formează cu timpul floare deasupra, aceasta trebuie curăţită regulat, iar teascul bine spălat. Varza se va păstra astfel tare.

Reteta castraveti in otet

Reteta castraveti in otet

Ingrediente:
- castraveti,
- otet de 9 grade,
- sare,
- zahar,
- piper boabe,
- hrean.

Mod de preparare:
Pentru conservare in otet se aleg castraveti mici. Lichidul se prepara din 2 parti apa si o parte otet. La 1 l de lichid se pun 25 g sare si 10 g zahar. Se calculeaza ca lichidul sa fie cca. jumatate din capacitatea borcanelor. Acesta se fierbe numai 5 minute, cu 1-2 foi de dafin, putin cimbru, marar si frunza de telina, apoi se mai lasa sa stea 10 minute luat de pe foc, ca sa se aromeze bine. Lichidul se toarna peste castraveti, dupa ce s-au pus in fiecare borcan putin piper macinat sau boabe si 2-3 felii de hrean deasupra. Borcanele se umplu pina sus si se leaga imediat, cu celofan dublu, apoi se aseaza in camara.
Castravetii nu vor mai fermenta, insa vor fi acri.

sâmbătă, 21 iulie 2012

Reteta vinete impanate - Imam Baialdi

Reteta vinete impanate - Imam Baialdi

Ingrediente:
- 4 vinete (cca 1 kg),
- 100 g morcovi,
- 100 g ţelină,
- o ceapă de mărime mijlocie,
- un ardei,
- 300 - 400 ml suc de roşii,
- 6 căţei de usturoi,
- o foaie de dafin,
- untdelemn,
- sare.

Mod de preparare:
Se aleg vinete de circa 1/4 kg fiecare, bine coapte, se spală, li se taie cozile şi li se curăţă coaja din distanţă în distanţă, ca în final să rezulte 4 dungi albe şi 4 dungi negre. Apoi, se despică în sferturi pe dungile negre, lăsîndu-le prinse la vîrf şi la coadă numai 2—3 cm. Prin tăieturile făcute se sărează puţin miezul şi se iasă circa 30 minute, ca prin topirea sării să se extragă zeama amară din ele. Se limpezesc, apoi, bine în apă rece, se fierb numai 5 minute în apă clocotită şi se scurg în strecurătoare. In acest timp, zarzavatul şi ceapa, rase prin razătoare cu găuri mari, se călesc 2 minute în 3 linguri cu untdelemn (50 ml), adăugîndu-se apoi ardeiul tăiat în felii subţiri şi 4—5 linguri cu apă şi lăsîndu-se să fiarbă înăbuşit, la foc mic, pînă cînd se moaie bine zarzavatul. Se amestecă din cînd în cînd şi se adaugă cîte puţină apă pînă ce se moaie bine. Cînd zarzavatul este fiert, apa trebuie să fie bine scăzută. Se adaugă 1/2 linguriţă sare, frunze de ţeJină şi pătrunjei tăiate mărunt şi un vîrf de cuţit cu piper.
Vinetele bine scurse de apă, stoarse puţin cu mîna, se aşază pe o farfurie. Cu o linguriţă se face loc printre tăieturile făcute anterior şi se introduce zarzavatul călit, pe cit se poate în interiorul vinetelor. într-o cratiţă de mărime potrivită ca să cuprindă toate vinetele unele lîngă altele, se pun 5—6 lunguri cu untdelemn. Vinetele se călesc cca 5—6 minute întorcîndu-se cu grijă pe toate părţile, ca să nu iasă umplutura. Apoi, se toarnă peste ele sucul de roşii, completînd cu cca 400 ml apă, se adaugă o linguriţă cu sare, o linguriţă cu zahăr, usturoiul tocat şi foaia de dafin, sau în lipsa acesteia puţin cimbru şi o frunză de ţelină. Cratiţa se introduce în cuptor, la foc mijlociu, unde se lasă circa 30 minute pină fierb bine toate; vinetele se întorc în sos după 15 minute.
Se servesc reci ca fel întîi, presărate cu pătrunjel tocat.

Secret: Cand se sareaza pt a iesi zeama amara din ele vinetele nu se lasă să stea prea mult timp cu sare, căci se întăresc şi fierb greu.

Reteta chiftele din dovlecei

Reteta chiftele din dovlecei 

Ingrediente: 
- 2 dovlecei de marime mijlocie (cca 1 kg amindoi),
- un ou,
- 30 g faina,
- un virf de cutit de piper,
- o lingurita cu virf marar taiat marunt,
- 50 g  brinza telemea rasa sau cascaval ras,
- untdelemn.

Mod de preparare: 
Dovleceii se curata subtire de coaja, se taie in jumatati pe
lungime, li se scot semintele cu o lingura, apoi se rad prin razatoarea cu gauri
mari, se amesteca cu 1/2 ligurita de sare, lasindu-se 30 minute sa-si lase
apa.Apoi, se limpezesc de sare, se storc in pumni si se pun intr-o olita.Se
adauga oul intreg, brinza rasa, faina, neaparat mararul si facultativ, piperul,
amestecindu-se bine.
Se ia cîte o linguriţă cu vîrf din compoziţie  se pune ulei incins şi se rumenesc chiftelele pe ambele părţi, la foc mijlociu. Pe măsură ce unele sînt prăjite, se înlocuiesc cu altele.
Secret: Chiftelele se servesc fierbinţi, presărate cu brînză telemea rasă sau caşcaval ras, sau cu sos de roşii, ca fel întîi sau ca fel doi

miercuri, 18 iulie 2012

Reteta mici la gratar

Reteta mici la gratar

Ingrediente:
- 1 kg carne de vita de la ceafa (care este mai moale),
- 200 g seu de vita,
- piper,
- ienibahar,
- coriandru,
- cimbru,
- 3—4 căţei de usturoi,
- sare,
- o linguriţă cu virf bicarbonat.

Mod de preparare:
Carnea şi seul se trec prin maşina de tocat de 3 ori. Usturoiul se zdrobeşte împreună cu o linguriţă rasă de sare, cu dosul unei linguri, adăugind 200 ml apa călduţă şi amestecînd bine. Apoi, se strecoară peste carne, adăugind şi bicarbonatul, ca mititeii să crească la prăjit şi să devină pufoşi. Pentru aromă se pune cîte un vîrf de linguriţă cu ienibahar şi coriandru (specifice pentru mititei); în lipsa lor, se poate pune o linguriţă rasă de cimbru pisat. Tocătura se amestecă şi se bate bine cu mîna pînă cînd se omogenizează, apoi se pune într-o pungă de nailon (ca să nu se usuce şi să nu răspîndească miros în jur) şi se introduce în frigider, unde se lasă pînă a doua zi. Prin maşina de tocat (fără sită, numai cu cuţitul) la care s-a montat tubul pentru făcut cîrnaţi, se trece din nou carnea. Prin tub vor ieşi cîrnăciorii (mititeii), care se rup cu mîna, pe măsură ce ies (8—10 cm lungime). Se aşază pe un platou uns cu untdelemn, fără să se lipească unul de altul şi, apoi, cu o pensulă, se ung şi deasupra. Mititeii se pot modela şi între palmele udate cu apă sau unse cu untdelemn. Se ia cîte o lingură plină cu tocătură şi se răsuceşte între palme, pînă ce capătă forma de cîrnăcior de circa 2 cm grosime şi 8 —10 cm lungime.
 Mititeii se pun pe grătarul încins de care se dispune, fără să mai fie nevoie să se ungă şi acesta, mititeii fiind deja unşi cu untdelemn. Se prăjesc 4—5 minute pe o parte, apoi se întorc pe toate părţile, pînă cînd se rumenesc frumos.
Se servesc, imediat, fierbinţi cu muştar.

Secret: Cel mai ideal grătar pentru mititei este cel cu cărbuni, deoarece căldura iradiază de jos în sus, formîndu-se o crustă pe partea de jos a mititeilor, care nu va permite sucului din carne să se scurgă; astfel, mititeii îşi vor păstra suculenta şi frăgezimea.

marți, 17 iulie 2012

Reteta magiun de prune

Reteta magiun de prune

Pentru magiun sînt indicate prunele brumarii de toamnă, cu pulpa mai tare, care vor avea suc mai puţin. Prunele se spală întregi, se scurg bine şi li se scot sîmburii, apoi se trec prin maşina de tocat sau altă maşină pentru piure de fructe. Dacă se extrage o parte din suc, prunele se presară cu puţin zahăr (circa 50 g la 1 kg fructe curăţate de sîmburi); se amestecă şi se lasă 4—5 ore (înainte de a se trece prin maşină), se strecoară, cîte puţine, prin strecurătoare (sucul se bea imediat) şi apoi se trec prin maşina de tocat. Se fierb la foc mic, într-o cratiţă  sau în căldare cositorită (pentru cantitate mai mare). Dacă magiunul se face în căldare, aşezată pe un cuptor special amenajat,se amestecă încontinuu chiar de la început, cu o lopăţică din lemn (la un capăt în formă de „T", adică un băţ lung de 70—80 cm cu o scîndurică lată de 8—10 cm şi lungă de 15 cm); astfel, se poate amesteca mai eficient pe fundul vasului, ca magiunul să nu se prindă şi să se afume. Se fierbe pînă cînd scade apa complet şi magiunul capătă un aspect unsuros; dacă se înfige lopăţica în mijlocul lui, aceasta rămîne în poziţie verticală, nu se răstoarnă. Atunci, cratiţa se ia de pe foc şi magiunul se pune fierbinte în borcane şi se lasă să se răcească bine 2 zile, ca să se usuce

miercuri, 11 iulie 2012

Prepararea branzei telemea

Prepararea branzei telemea

Laptele obţinut la o mulsoare (circa 200 1), călduţ, se pune în vasul (vasele) în care se va închega (care este bine să fie aşezat cît mai aproape de "crintă"). Pentru această cantitate de lapte se va adăuga 300 ml cheag  (deci 15 ml, o linguriţă pentru 10 1 lapte, cînd se prepară în cantitate mică), cu care se amestecă bine laptele, agitîndu-se cu un polonic 1—2 minute; apoi, se lasă să stea nemişcat pînă cînd se încheagă, acoperit, circa 45 minute (se va controla să nu mai stea după ce s-a închegat). Cutia de pe crintă, se acoperă cu o faţă de masă din pînză mai rară (etamină), suficient de mare încît să treacă şi peste părţile laterale.

 In trecut, peste faţa de masă si chiar printre bucăţile de lapte închegat, care se aşezau pe ea se presărau seminţe de chimion negru importat din Grecia care dădeau branzei („de Brăila", denumire sub care era cunoscută branza telemea) o aromă foarte plăcută, specifică acestei brînze. Laptele închegat nu se amestecă deloc, ci se taie în cuburi mari, cu lingura perforată (cît încape pe ea) şi se aşază pe faţa de masă, bucată lîngă bucată, cît mai apropiate şi chiar suprapuse, ca să aibă o grosime de circa 20 cm (ca după ce se va scurge zerul, brînza să aibă grosimea de cca 15 cm). După ce s-a pus tot laptele închegat pe una sau două crinte (depinzînd de cantitatea de lapte), imediat se taie caşul, trecînd cu cuţitul pînă la baza lui, pe lungime şi apoi pe lăţime, la distanţă de 2 cm (2/2 cm). Apoi faţa de masă se împătureşte peste caş (adunînd părţile laterale una peste alta, fără cute), iar deasupra se aşază o scîndură (ca un capac, care să intre în cutie), cu o piatră nu prea mare deasupra, lăsînd 15 minute să se scurgă zerul. Apoi, se taie, din nou caşul pe lungime şi lăţime, de data aceasta de 2/3 cm. Se înveleşte din nou cu faţa de masă, aşezînd scîndură şi piatra deasupra, lăsîndu-se astfel o oră. După aceea, se taie numai marginile (2—3 cm de jur-împrejur) ca acestea să se îndrepte, aşezînd părţile tăiate deasupra brînzei, cu tăietura în sus. Faţa de masă se împătureşte peste brînză la fel ca şi înainte, deasupra ei se aşază scîndură şi greutatea şi se îasă astfel pînă cînd se scurge tot zerul (2—3 ore pe timp călduros şi 3—4 ore, cînd temperatura este mai scăzută).
In tava din tablă inoxidabilă (de sub masă) se pune saramură concentrată (220 g sare la 1 l apă). Cînd zerul s-a scurs, se dezveleşte brînza şi se taie în calupuri (în formă de cuburi mari); acestea se vor pune în saramura din tavă în care se vor lăsa 8—10 ore. Această brînză se consumă în stare proaspătă sau se aranjează direct în vase pentru a o conserva pe timpul iernei. în putină se potrivesc bucăţile (tăiate în jumătăţi sau sferturi) ca rîndurile să fie complete. Fiecare rînd de calupuri se presară cu cîte o mină de sare fină, albă, care va extrage mai bine zerul din brînză; se lasă astfel 1—2 zile. Brînza trebuie să ajungă pînă sus, la gura putinei, chiar s-o depăşească cu 2—3 cm, deoarece după ce sarea va extrage zerul, nivelul brînzei va scădea sub gura putinei. Atunci, se vor slăbi puţin cercurile de deasupra, ridicîndu-se puţin ca să se poată introduce capacul în şănţuleţul din interiorul putinei; apoi, se aduc, din nou, cercurile la locul lor, ca să fie bine strînse scîndurile (să nu curgă saramura). Putina se aşază înclinată (cu gura în jos) înspre partea unde are orificiul, lăsînd-o astfel pînă cînd se scurge tot zerul. După aceea, putina se aşază cu capacul în sus, în pivniţă la rece, sau în locul unde se va lăsa la conservat (temperatura să nu fie mai mare de 16—18°C) Prin orificiul din capac putina se va umple cu saramură foarte concentrată (250 g sare albă fină la litru apă, eu sarea bine dizolvată înainte). Se umple pînă cînd apa iese şi deasupra capacului, pînă sus la gura putinei. în acest fel, brînza va fi toată în saramură şi nu va face mîzgă deasupra. Cînd saramura se evaporă, se va completa cu alta la fel de concentrată, altfel brînza va face mîzgă, va căpăta gust dezagreabil şi se va iuţi. Saramura astfel preparată va rămîne limpede pînă la consumarea ultimei bucăţi de brînză, fără a fi nevoie să se mai schimbe. Brînza, pe parcursul conservării, se va matura, adică va fermenta încet datorită atat fermenţilor din cheag, cît şi fermenţilor care se găsesc în lapte, ceea ce îi va da un gust mai pronunţat, foarte plăcut. Dacă temperatura la care se păstrează brînza este mai ridicată, fermentarea va fi mai rapidă, iar gazele care se vor dezvolta prin fermentare o vor face mai poroasă (cu găuri mici şi multe).
Cînd se începe să se consume din brînză, se va scoate capacul la fel cum s-a pus şi, peste brînza rămasă în putină, se va pune o scîndurică subţire, potrivită ca mărime care o va menţine pe toată în saramură (deasupra se va pune chiar o piatră de rîu bine spălată).
In gospodărie mai mică, brînza se poate conserva în putini mici, în borcane de sticlă cu gura mai largă sau, cel mai bine, în găletuţe speciale din material plastic cu capac, sau chiar în saci de nailon mai gros, care se aşază într-o lădiţă (sau cazan de rufe uzat) pentru a-şi menţine echilibrul (brînza cu saramura se aşază în el şi se leagă la gură). In oricare variantă, sînt necesare aceleaşi precauţii ca saramură să fie foarte concentrată (250 g sare albă la 1 1 apă), avînd mare grijă ca brînza să fie tot timpul acoperită de saramură.
Se presează cu o scîndurică şi o piatră de rau sau cu o farfurie intoarsă, altfel brînza care iese din saramură va căpăta gust şi miros dezagreabil, care se va transmite tuturor bucăţilor de brînză. Se va păstra pe cît posibil la rece, în pivniţă.
Respectînd aceste criterii de conservare, brînza se va putea procura mai din vreme (luna iunie-iulie).

Secret: Desărarea branzei telemea
Dacă saramura pentru conservare îndelungată s-a făcut la întîmplare, după apreciere (cu sare mai puţină), branza nu se va întări, va rămîne moale (totuşi prea sărată pentru a putea fi consumată ca atare) şi la desărare se va muia, ca un lapte gros, fără să se poată scurge apa de pe ea, fiind necomestibilă. Deci, este foarte important ca branza să se săreze de la început cu saramură foarte concentrată, cum s-a arătat. Cheagul poate să fie, de asemenea, o cauză ca branza  telemea să se moaie la desărare, cel mai bun cheag este cel preparat din stomac de animale tinere (miel, viţel de lapte),  ceea ce este greu de depistat, cînd brînza se procură din comerţ. Riscul este mai mare în cazul în care se conservă o cantitate mai mare pentru iarnă, chiar dacă se pune peste brînza proaspătă saramură foarte concentrată; brînza se poate muia la desărare, dacă substanţa cu care s-a închegat laptele n-a fost corespunzătoare.
Cînd se desărează, se ia cantitatea necesară pentru 4—5 ziie (1/2 calup), se pune într-un vas potrivit de înalt cît s-o cuprindă bine, apoi se taie în felii de 2—3 cm grosime (chiar dacă se zdrobeşte puţin), apoi se acoperă cu apă rece sau lapte dulce, cît să depăşească nivelul ei cu 2—3 degete; se lasă să stea astfel 15—20 ore. Brînza se va deşerta, apoi, in strecurătoare ca să se scurgă bine de apă; va ii complet, desărată, cu gust foarte bun şi se va putea folosi în orice scop.

duminică, 8 iulie 2012

Reteta sirop de zmeura

Reteta sirop de zmeura

Zmeura se culege în pungi de plastic sau în găleţi, si deoarece este foarte fragilă  îşi pierde repede sucul. Se pune într-un borcan de mărime potrivită, zdrobind-o bine cu mîna. Borcanul se leagă la gură cu un şervet din tifon, ca să nu intre musculiţe de fermentaţie. Se lasă 2—3 zile să fermenteze ca să aibă aciditate proprie şi să-şi lase mai bine sucul, amestecînd-o o dată pe zi, ca să nu prindă mucegai. Sucul de zmeura se poate înmulţi cu apă, adăugînd-o chiar de la început, în borcan, odată cu zmeura şi vor fermenta împreună; se pune pentru fiecare litru de zmeură  1 1/2l apă. Sucul se stoarce printr-un săculeţ din tifon dublu sau triplu, udat cu apă şi stors. Se pune circa 1 litru zmeură cu suc în săculeţul aşezat deasupra unui vas smălţuit, presîndu-se cu mîna, pină cînd rămîn numai seminţele bine stoarse. Astfel se procedează, pînă cînd se termină întreaga cantitate. Sucul rezultat se pune, din nou, în borcanul spălat şi se lasă pînă a doua zi nemişcat, ca să se depună suspensiile şi să se limpezească; apoi, se scurge cu atenţie, ca să nu se răscoleasca drojdia.

La sucul obţinut se adaugă zahăr; la un litru se pune 1 kg zahăr. Toată cantitatea de suc cu zahărul respectiv se pune într-un vas smălţuit (oală, lighean, cratiţă), avînd un volum încă o dată cît capacitatea sucului, deoarece cand fierbe, sucul face multă spumă şi, dacă vasul este mic, poate să dea în foc. Se amestecă pe foc, pînă cînd se topeşte complet zahărul, apoi se lasă să fiarbă la foc mic, supraveghindu-1 îndeaproape şi amestecînd la suprafaţă, ca să dispară spuma; aceasta se formează în cantitate mai mare la sucul care se lasă să fermenteze mai mult, ca să capete aciditate proprie. Sucul se poate stoarce şi după o zi şi, atunci, se pune la 4—5l sirop un pachet cu sare de lămîie pentru aciditate. în oricare variantă, se fierbe circa 30 minute, ca să se distrugă fermenţii; după aceea, se trage vasul la o parte sau se face focul foarte mic şi, chiar dacă nu a dispărut complet spuma, se toarnă clocotit în sticle .
Sticlele se pun în pături calde şi se lasă pînă a doua zi.

Secret: Siropul de zmeura se poate fierbe şi nelimpezit, imediat ce a fost stors; dar in acest caz, se va depune puţină drojdie la fundul fiecărei sticle.
Reteta sirop de zmeura , Reteta sirop de zmeura , Reteta sirop de zmeura

vineri, 6 iulie 2012

Cum se prepara casul din lapte de oaie

Cum se prepara casul din lapte de oaie

Pentru închegarea laptelui este nevoie de cheag. Acesta se poate procura din farmacii veterinare: cheag „Ara", Pepsină etc., avînd instrucţiunile pe ambalaj. In mod obişnuit, crescătorii de animale şi-l pregătesc singuri, după experienţa moştenită din străbuni, din stomacul mieilor de 2—3 zile (sau chiar la naştere), care se taie de obicei pentru blană (mai ales cei cu blană neagră sau brumărie).
Stomacul de miel se taie în jumătate şi, fără să se spele (mieii n-au mîncat alte alimente decît lapte), ca să nu se îndepărteze fermenţii proprii stomacului care se găsesc în sucul gastric, peste el se toarnă un litru de apă călduţă (ca apa de vară încălzită la soare) şi se pune o lingură cu vîrf sare albă (circa 50 g) lăsîndu-l pînă a doua zi (nu mai mult); apa sărată va extrage acidul clorhidric şi fermenţii din mucoasa stomacului. Se deşartă totul într-un tifon dublu aşezat pe o strecurătoare şi aceasta peste o oală, presîndu-se tifonul strîns între degete, ca să treacă tot lichidul şi tot sucul ce se poate stoarce. Produsul se pune într-o sticlă bine astupată şi se păstrează la rece pe tot timpul verii, fără să se altereze, folosindu-se la nevoie cantitatea necesară.

Mod de preparare - Cum se prepara casul din lapte de oaie:

Laptele puţin călduţ se amestecă bine cu cheagul. La 10 1 lapte se pun 15 ml cheag sau cheag din comerţ după prescripţii. Dacă se prepară la stînă, se va pune la circa 200l lapte 200 ml cheag , ca să se închege mai încet. Vasul se acoperă şi laptele se lasă să se închege. După ce s-a închegat, în circa o oră, se amestecă imediat cu o lingură ca să se separe zerul şi apoi se presează uşor cazeina cu ambele palme, ca să se adune într-un loc. Apoi, se introduce o faţă de masă din etamină sau un şervet din tifon (depinde de cantitate) în vasul cu brînza, răsturnînd brînza în tifon sau faţă de masă. Zerul se strecoară treptat în vasul în care se va prepara urda şi toate resturile de bi'înză se adună în şervet care, apoi, se va strînge, presîndu-se şi cu mina ca să se scurgă zerul. Cand nu mai este zer în vas, se dezveleşte brînza şi se zdrobeşte bine cu mîna, adunînd iar faţa de masă sau şervetul în jurul ei. Se repetă această operaţie încă de două ori, apoi se adună şervetul, respectiv faţă de masă in jurul ei, presînd bine cu mîinile de fiecare dată. în această fază, brînza împreună cu şervetul sau faţa de masă se pune într-o formă potrivită, ca mărime, rotundă sau pătrată, din scîndură, ca să încapă toată cantitatea în formă. Sub formă şi deasupra ei se pune cîte o planşetă care să intre în formă şi peste ea se pune o greutate; se lasă astfel 7—8 ore, ca să se scurgă bine de zer. In lipsa formei, se poate pune peste brînza bine legată în şervet o planşetă şi peste ea o greutate.
Casul astfel obţinut se poate consuma proaspăt pentru orice preparat.
Secret: Casul se poate păstra ca atare sau se poate pune în pungi de nailon, la congelator, fără să sufere nici o modificare (brînza telemea nu se poate conserva la congelator, deoarece apa pe care o conţine îngheaţă şi brînza se va sfărîma cînd se va dezhgeţa).
Cum se prepara casul din lapte de oaie , Cum se prepara casul din lapte de oaie , Cum se prepara casul din lapte de oaie

miercuri, 4 iulie 2012

Reteta afinata

Reteta afinata

Ingrediente - Reteta afinata:


- 1 kg afine,
- 1l alcool 60 grade,
- 100 ml rom,
- 500 g zahăr,
- vanilie.

Mod de preparare - Reteta afinata:

Afinele se spala si se tin 15 min in apa ca sa iasa la suprafata ganganiile si frunzulitele, se scurg de apa si apoi se pun împreună cu zahărul în sticle.Se ţine 5—6 zile la căldură, agitînd-o. zilnic, pînă cînd se topeşte zahărul; se pun, apoi,alcoolul, romul şi vanilia. Sticlele se scutură bine şi se închid ermetic cu dop.

Secret: se lasă la rece 2—3 săptâmani, ca sa capete aroma apoi afinata  se poate consuma.

Reteta afinata, afinataReteta

Retete populare